Ordinul de protecție provizoriu a adus noi posibilități de acțiune, pentru o intervenție promptă a polițiștilor. Acesta poate fi emis direct de polițist, având un caracter executoriu, fără termen, fără somație și o valabilitate de cinci zile, perioadă în care victima poate solicita instanței emiterea unui ordin de protecție, cu o durată de până la șase luni.
Dincolo de măsura separării, acest procedeu poate fi însoțit și de alte dispoziții care vizează: reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa comună, după evacuarea agresorului; obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute.
Un studiu al Poliției Române, realizat anul trecut, prin Institutul de Cercetare și Prevenirea Criminalității, arată ce impact a avut pentru societate acest nou instrument legislativ.
Ca parte a acestui demers, întrucât I.C.P.C. reprezintă România în cadrul Reţelei Europene de Prevenire a Criminalităţii (E.U.C.P.N.), a fost solicitat sprijinul partenerilor din reţea cu privire la abordarea problematicii violenţei domestice de către instituţiile abilitate ale acestora. În funcție de modul de punere în aplicare a ordinului de protecție provizoriu/de restricție, la nivelul țărilor din U.E. pot fi identificate trei situații:
1. Evacuarea imediată a agresorului prin prisma unui act al polițiștilor care constată fapta este specifică în Estonia, Slovenia, Finlanda, Germania, Letonia, Polonia și Austria. Măsura instituită pe loc poate avea o durată de 14 zile în Austria și Polonia, de 8 zile în Letonia, câteva zile în Germania, 3 zile în Finlanda, 48 de ore în Slovenia și 12 ore în Estonia;
2. Îndepărtarea persoanei violente printr-un ordin al procurorului de caz se realizează în Belgia, Grecia, Luxemburg, Suedia și Olanda;
3. Separarea victimei de agresor ca urmare a unei decizii judecătorești, această abordare fiind cea mai amplă atât din punctul de vedere al perioadei de timp necesare finalizării, cât și al eventualelor repercusiuni/repetări ale comportamentului violent față de victimă. Această metodă este aplicată în Bulgaria, Cipru, Irlanda, Malta și Franța.
Studiul a reliefat o creștere a încrederii victimelor în sesizarea faptelor de violență domestică și implicit a solicitărilor de emitere pentru ordinele de protecție provizorii.
Un beneficiu semnificativ al ordinului este prezent sub forma încurajării victimelor violenței domestice de a sesiza abuzurile cu care se confruntă, mai ales în mediul urban.
Principala dificultate constă în faptul că, de multe ori, victimele preferă ca poliţiştii să se rezume la a atrage atenţia agresorului cu privire la faptele sale. În alte situații, împăcarea părților menține constant riscul repetării comportamentelor violente, transmițând agresorului mesajul că faptele sale nu vor fi urmate de sancțiuni.
În numeroase cazuri, poliţiştii au fost sesizaţi de rude, prieteni, vecini, acest fapt fiind o dovadă a implicării comunității. Extinderea cercului de persoane care iau atitudine față de comportamentele agresive evidențiază preocuparea lor. În același timp, se remarcă și o schimbare de atitudine şi din partea victimelor, acestea fiind cooperante, relatând corect situația de fapt şi având încredere în acţiunea poliţiştilor.
Progresele înregistrate, de la numărul ordinelor emise, până la creșterea rolului comunității în combaterea acestui fenomen, sunt rezultatele unor eforturi constante de promovare întreprinse atât de polițiști, de alte instituții ale statului cu rol în domeniu, cât și de ONG-uri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu